„Un om poate avea nimic având totul şi totul având nimic” (Mihai Eminescu). De la debutul din 1866 până în 1883, anul întunecării „sfântului preacurat al ghersului românesc”, Eminescu a ridicat desăvârşirea poetică şi filozofică în numai 17 ani. La 12/24 ianuarie apare broşura „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” în care cea de-a doua poezie este dedicată preaiu¬bitului său profesor, Aron Pumnul, „La moartea lui Aron Pum¬nul”. Poezia este semnată Mihai Eminovici, privationist.
Tânăra generaţie românească se află sub influenţa operei poetice a lui Eminescu. Prin el, gândirea şi sensibilitatea românească au trăit o extindere a orizontului lumii, al cugetării şi al simţirii care ne-au transformat în mod esenţial. Fără el, am fi cu toţii altfel şi mai săraci.
